29.06.2013

Asa cum o poveste incepe cu ”A fost odata…” cam asa as putea sa incep si eu sa povestesc cum ne-am cunoscut noi doua…

Acum pot sa spun ca sunt o mamica fericita,implinita si mai ales mindra ca am reusit sa-mi alaptez fetita, oferindui cea mai buna hrana dar mai ales ca pot sai ofer dragostea si siguranta alaturi de sinul mamei. Sa spun ca a fost usor,nu… si nici simplu, insa cum spun mamele dupa ce aduc pe lume pruncul ” SE UITA ORICE DURERE” doar privind in fata ta micutul ingeras uiti absolut orice durere iti recapeti puteri noi.

Norocul meu a fost sotul,persoana cea mai potrivita in acel moment.. ii multumesc pentru sustinerea pe care mi-a oferit-o, caci anume el a stiut cum sa ma linisteasca si sa-mi recapat puteri pentru a naste aceasta mica minune.

Asa cum simteam ca scumpica mea va veni pe lume mai devreme ,asa si a fost la fix 36 de saptamini”A batut la usa EA” .S-a intimplat inspre dimineata  asa cum eram la curent cu toate detaliile despre travaliu,si totul din timp era pregatit,nu am intrat in panica am sunat medicul iam spus totul si am plecat la maternitate impreuna cu sotul.

Travaliul a durat un pic, asa cum mai tin minte medicul spunea ca nasterea mergea ca la carte…am nascut repede iar cind mi-au dato sa o tin in brate am si lacrimat de fericire,este ceva de nedescris niste emotii fantastice as zice eu… 🙂 In aceasta aventura am pornit cu optimism, cu siguranta ca pot face fata ravaliului fara anestezie,si asa si a fost… Simt din tot sufletul ca a meritat efortul si ca asa mi-am capatat drepul de a fi mama a unui ingeras…